B invatase sa traiasca fara sarutul sau imbratisarile lui A, dar nu putea si nici nu dorea sa se obisnuiasca cu lipsa lui. El o indemna de fiecare data sa isi exprime suferinta, sa ii spuna ce o doare. B nu putea face acest lucru deoarece spunandu'i ce o doare nu facea decat sa ii dea o stare proasta si sa il faca sa se simta vinovat, sa se simta partas la suferinta ei.
Era vineri dimineata si dupa o noapte ciudata in care visase diverse lucruri urate, B se dadu jos din pat, se schimba de pijamalele colorate care nu ii reprezentau starea de spirit, dadu drumul la teleizor, apoi il opri, apoi ii dadu iar drumul, apoi iar il opri. In cele din urma decise ca e mai bine in liniste. Dadu jos de pe dulap cutia cu petale de trandafiri. Cum deschise cutia, parfumul trandafirilor albi o imbratisara si incetul cu incetul zambetul ii prinse viata.
"Ar fi placut ca acum sa fii si tu aici si sa nu mai fii asa grabit...." Dupa acest gand decise ca era timpul sa mearga la magazin. Imbracata comod, traversa curtea, se juca cu cei doi ''catelusi'' si din instinct verifica cutia postala asteptandu'se sa gaseasca o factura. In cutia postala se afla de fapt o inimioara din carton pe care scria:
'' Cand ai plecat, mi'ai luat si inima, deci ea e inca a ta. Eu am ramas doar un mort viu. Vreau sa imi daruiesti din nou zambetul tau, invata'ma sa visez din nou si cu o singura mangaiere trimite'ma in cer. Vreau ca cerul meu sa fie iar colorat si inima sa'mi bata iar in piept, vreau sa ma mai trezesc macar o dimineata cu tine pe bratul meu. Daca tu ai ales alb si eu negru asta nu inseamna ca nu mai meritam o sansa."
Primul instinct a fost sa rupa cartonasul insa nu putu asa ca isi desfacu bratara de la mana si o arunca cat putu de departe. Cartonasul il puse inapoi in cutia postala si cu lacrimi pe obraz, cu zambetul pe puze, cu inima in gat si cu gandurile amestecate se intoarse in casa unde se schimba si il ruga pe tatal ei sa o duca in oras, mai exact acasa la A.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu