Passion Part. V

     Trecuse o saptamana in care doar vocea lui cand imi spunea ''Ce faci pisic?'' ma linistea in ciuda faptului ca imi petrecusem intreaga saptamana intr.o oaza de relaxare, undeva la marginea marii. Programul zilnic fusese monoton si nimic in afara de algele ce au invadat marea si o parte din plaja nu putea sparge aceasta monotonie.
    Ultima zi, mult asteptata ultima zi, s.a prezentat din prima clipa in care am deschis ochii ca una perfecta. M.am ridicat de pe pilota pe care dormeam si dupa cateva clipe in care nu am fost in stare sa reactionez am raspuns la telefon si am fost bucuroasa sa aflu ca voi lua micul dejun impreuna cu varul meu, proaspat intors din Anglia, iubita lui frumoasa si un alt cuplu la fel de frumos.
    Dupa micul dejun copios si galagios, m.am grabit sa ajung in camera de hotel pentru a.mi termina de facut bagajul si pentru a prinde trenul spre casa. Eforie Nord -Bucuresti; Bucuresti- Tragoviste, acesta era traseul ce urma parcurs in 4-5 ore. Drumul din Eforie in Bucuresti a fost destul de dificil data fiind caldura sufocanta, raceala mea enervanta si oboseala acumulata. Nu voiam decat sa cobor din tren si sa imi imbratisez iubitul; dar parea cu fiecare secunda care trecea ca nu se va intampla asa deoarece parintii nu mi.au dat permisiunea de a ramane in oras in acea seara deoarece, spuneau ei, sunt prea obosita si se va face extrem de tarziu.
    Am mai discutat cateva minute cu mama mea despre acest lucru, insa nu a fost de induplecat, moiv pentru care am decis sa imi anunt iubitul ca  nu ne vom vedea. Niciodata nu am stiut cum sa dau vestile proaste asa ca, i.am zis direct, cu vocea tremurand, ca nu ne vedem in acea seara. Asa cum m.am asteptat, nu a reactionat deloc bine si a pus boticul in secunda 2 si si.a schimbat vocea instant. Ma rugam de el din tot sufletelul sa nu se supere insa supararea lui era de inteles si evidenta in ciuda faptului ca nega acest lucru. Sensibilizata de raceala brusca din vocea lui si imaginea din capul meu in care ochii lui nu mai erau veseli iar zambetul ii disparuse am izbucnit in plans. M.am ridicat rapid de pe scaun pe motiv ca ''fac pe mine'' si am zbughit.o pe coridor inainte ca cineva sa isi dea seama ca plang.
      Am ajuns in cele din urma in Bucuresti, ne.am dat jos din tren, ne.am urcat in cel de Targoviste si asteptam sa porneasca. Asa cum promisesem, l.am sunat si i.am zis unde sunt si ca voi ajunge in jur de ora 9in Targoviste. Vocea ii era rece precum gheata si in continuare nega ca este suparat. Dupa cateva opriri ale trenului am primit un mesaj in care iubitul meu imi spunea ca va veni sa ma vada. Chipul mi s.a luminat instant, iar scaunul trenului nu imi ajungea. Restul drumului a fost doar ras si cantec pentru ca ...totusi ma intorceam din vacanta cu familia si urma sa il vad pe el, cel mai adorabil si scump iubit.
      Nici nu am ajuns bine in Targoviste ca telefonul mi.a si sunat.
"Pisic ... nu mai pot ajunge in seara asta, vorbim maine dimineata!"
      Telefonul lui ma lasase fara cuvinte mai ales pentru ca imi spusese ca vorbim de dimineata, lucru care nu se intamplase si era prima oara cand ma dezamagea fara motiv. Inima mi.o luase razna, aveam lacrimi in ochi dar nu imi doream sa se observe cum sufletul imi era sfasaiat putin cate putin, asa ca mergeam mandra, cu capul sus si bagajul in mana. 
       Nu am crezut nici macar o clipa de cand m.am dat jos din tren ca urmeaza sa am parte de surpriza vietii; iubitul meu ma astepta la poarta garii cu un buchet de trandafiri in mana si cu bratele deschise. Mi.am lasat bagajele imediat jos si i.am sarit in brate. Nu puteam explica sentimentele, emotia, bucuria, mandria si dragostea cu care il priveam, asa cum nu le pot explica nici acum si probabil nu voi putea sa le explic nici peste 20 de ani.
       24august....stiam si stiu ca nu voi putea uita acea zi niciodata si ca pe el ....cel care usor usor devenea familia mea ...il voi iubi toata viata.

Passion Part IV

    Povestea noastra se derula bine ... neasteptat de bine. Sentimentele evoluau zi de zi, ne dovedeam reciproc ca ne iubim iar mie sincer nu imi venea sa cred.
     De fiecare data cand ma imbratisa inca ma treceau zeci de fiori si zeci de ganduri. Da, inca imi era extreeem de frica sa nu il pierd si exact atunci primeam un mesaj cu ''Te iubesc! ". Reusea sa imi alunge toate gandurile si ma tragea inainte precum un barbat in toata firea care stia ce vrea de la viata; si imi lasa impresia intotdeauna ca asa este, ca stie ce vrea si stie clar ce are de facut cum si cand.
    Povestea era pigmentata de vizite scurte in miez de noapte si de nopti pierdute sub cerul liber sau intre patru pereti ce ascundeau de acum secretele noastre.
        Cand eram langa el lucrurile erau mai usoare si deveneau previzibile. Era incredibil cat de repede trecea timpul si cat de putine lucruri reuseam sa facem avand in vedere faptul ca ne placea sa  facem pana si lucrurile cele mai marunte impreuna.
    Amandoi iubeam cafeaua si mirosul ei si clar avea alt gust cand era servita la pranz pentru ca eram doi somnorosi iar diminetile deveneau mult mai lungi cand ne trezeam unul langa celalalt.....
    Nu poti defini ceva ce iubesti sau pe cineva pe care il iubesti deaoarece aceea este iubirea adevarata, cea fara motive. " Te iubesc pentru ca te iubesc", aceasta este expresia folosita ...asa ca ... lucrurile raman invaluite intr.un abur de cafea clocotita si milioane de zambete provenite din batai de inima.