Passion Part. V

     Trecuse o saptamana in care doar vocea lui cand imi spunea ''Ce faci pisic?'' ma linistea in ciuda faptului ca imi petrecusem intreaga saptamana intr.o oaza de relaxare, undeva la marginea marii. Programul zilnic fusese monoton si nimic in afara de algele ce au invadat marea si o parte din plaja nu putea sparge aceasta monotonie.
    Ultima zi, mult asteptata ultima zi, s.a prezentat din prima clipa in care am deschis ochii ca una perfecta. M.am ridicat de pe pilota pe care dormeam si dupa cateva clipe in care nu am fost in stare sa reactionez am raspuns la telefon si am fost bucuroasa sa aflu ca voi lua micul dejun impreuna cu varul meu, proaspat intors din Anglia, iubita lui frumoasa si un alt cuplu la fel de frumos.
    Dupa micul dejun copios si galagios, m.am grabit sa ajung in camera de hotel pentru a.mi termina de facut bagajul si pentru a prinde trenul spre casa. Eforie Nord -Bucuresti; Bucuresti- Tragoviste, acesta era traseul ce urma parcurs in 4-5 ore. Drumul din Eforie in Bucuresti a fost destul de dificil data fiind caldura sufocanta, raceala mea enervanta si oboseala acumulata. Nu voiam decat sa cobor din tren si sa imi imbratisez iubitul; dar parea cu fiecare secunda care trecea ca nu se va intampla asa deoarece parintii nu mi.au dat permisiunea de a ramane in oras in acea seara deoarece, spuneau ei, sunt prea obosita si se va face extrem de tarziu.
    Am mai discutat cateva minute cu mama mea despre acest lucru, insa nu a fost de induplecat, moiv pentru care am decis sa imi anunt iubitul ca  nu ne vom vedea. Niciodata nu am stiut cum sa dau vestile proaste asa ca, i.am zis direct, cu vocea tremurand, ca nu ne vedem in acea seara. Asa cum m.am asteptat, nu a reactionat deloc bine si a pus boticul in secunda 2 si si.a schimbat vocea instant. Ma rugam de el din tot sufletelul sa nu se supere insa supararea lui era de inteles si evidenta in ciuda faptului ca nega acest lucru. Sensibilizata de raceala brusca din vocea lui si imaginea din capul meu in care ochii lui nu mai erau veseli iar zambetul ii disparuse am izbucnit in plans. M.am ridicat rapid de pe scaun pe motiv ca ''fac pe mine'' si am zbughit.o pe coridor inainte ca cineva sa isi dea seama ca plang.
      Am ajuns in cele din urma in Bucuresti, ne.am dat jos din tren, ne.am urcat in cel de Targoviste si asteptam sa porneasca. Asa cum promisesem, l.am sunat si i.am zis unde sunt si ca voi ajunge in jur de ora 9in Targoviste. Vocea ii era rece precum gheata si in continuare nega ca este suparat. Dupa cateva opriri ale trenului am primit un mesaj in care iubitul meu imi spunea ca va veni sa ma vada. Chipul mi s.a luminat instant, iar scaunul trenului nu imi ajungea. Restul drumului a fost doar ras si cantec pentru ca ...totusi ma intorceam din vacanta cu familia si urma sa il vad pe el, cel mai adorabil si scump iubit.
      Nici nu am ajuns bine in Targoviste ca telefonul mi.a si sunat.
"Pisic ... nu mai pot ajunge in seara asta, vorbim maine dimineata!"
      Telefonul lui ma lasase fara cuvinte mai ales pentru ca imi spusese ca vorbim de dimineata, lucru care nu se intamplase si era prima oara cand ma dezamagea fara motiv. Inima mi.o luase razna, aveam lacrimi in ochi dar nu imi doream sa se observe cum sufletul imi era sfasaiat putin cate putin, asa ca mergeam mandra, cu capul sus si bagajul in mana. 
       Nu am crezut nici macar o clipa de cand m.am dat jos din tren ca urmeaza sa am parte de surpriza vietii; iubitul meu ma astepta la poarta garii cu un buchet de trandafiri in mana si cu bratele deschise. Mi.am lasat bagajele imediat jos si i.am sarit in brate. Nu puteam explica sentimentele, emotia, bucuria, mandria si dragostea cu care il priveam, asa cum nu le pot explica nici acum si probabil nu voi putea sa le explic nici peste 20 de ani.
       24august....stiam si stiu ca nu voi putea uita acea zi niciodata si ca pe el ....cel care usor usor devenea familia mea ...il voi iubi toata viata.

Passion Part IV

    Povestea noastra se derula bine ... neasteptat de bine. Sentimentele evoluau zi de zi, ne dovedeam reciproc ca ne iubim iar mie sincer nu imi venea sa cred.
     De fiecare data cand ma imbratisa inca ma treceau zeci de fiori si zeci de ganduri. Da, inca imi era extreeem de frica sa nu il pierd si exact atunci primeam un mesaj cu ''Te iubesc! ". Reusea sa imi alunge toate gandurile si ma tragea inainte precum un barbat in toata firea care stia ce vrea de la viata; si imi lasa impresia intotdeauna ca asa este, ca stie ce vrea si stie clar ce are de facut cum si cand.
    Povestea era pigmentata de vizite scurte in miez de noapte si de nopti pierdute sub cerul liber sau intre patru pereti ce ascundeau de acum secretele noastre.
        Cand eram langa el lucrurile erau mai usoare si deveneau previzibile. Era incredibil cat de repede trecea timpul si cat de putine lucruri reuseam sa facem avand in vedere faptul ca ne placea sa  facem pana si lucrurile cele mai marunte impreuna.
    Amandoi iubeam cafeaua si mirosul ei si clar avea alt gust cand era servita la pranz pentru ca eram doi somnorosi iar diminetile deveneau mult mai lungi cand ne trezeam unul langa celalalt.....
    Nu poti defini ceva ce iubesti sau pe cineva pe care il iubesti deaoarece aceea este iubirea adevarata, cea fara motive. " Te iubesc pentru ca te iubesc", aceasta este expresia folosita ...asa ca ... lucrurile raman invaluite intr.un abur de cafea clocotita si milioane de zambete provenite din batai de inima.

Pasion Part. III

I.am povestit fratelui meu intreaga aventura si el s.a amuzat foarte tare pe baza relatarilor mele pentru ca ... pana la urma pareau desprinse dintr.o comedie foarte buna, iar apoi, m.am indreptat spre bucatarie deoarece in stomacelul meu se intampla ceva ciudat si stiam ca nu este vorba despre fluturi pentru ca o terminasem cu ei (inca repetam asta deoarece imi placea enorm cum suna). Mi.am umplut un pahar de lapte rece si pentru ca se facuse destul de tarziu m.am indreptat spre camera mea roz si in curs de renovare ( se cereau niste manute colorate si poate ceva desene interesante). Mi.am tras draperiile pentru ca  nu voiam sa le ofer vecinilor un spectacol gratuit (asta pentru ca de obicei fac exercitii, dansez sau probez tot felul de haine).

   Mi.am deschis facebook'ul si am inceput sa ma holbez la postarile prietenilor, cand, o mica ferastruica de chat se deschise. Era numele unui baiat ... un baiat cunoscut ... dar nu sufiecient de cunoscut, care ma abordase cu un ''buna ce faci?''. In prima instanta am crezut ca ma va intreba ceva de sora mea deoarece ei se cunosteau de mai mult timp si se impacau destul de bine. Dar lucrurile nu au stat  deloc asa. Pustiului, (spun asta deoarece este cu 2ani mai mic decat mine) i se pusese pata pe mine. Bineinteles ca am considerat ca se va plictisi imediat de mine si de fitele mele, lucrurile decurgeau ca intr.un joc, el era personajul care ma facea sa zambesc din ce in ce mai des si spunea lucruri adulte, demonstrand ca este extrem de curajos, ambitios si ca stie ce vrea de la viata. Nu l.am crezut o perioada, dar imi doream atat de mult sa fie sincer pentru ca era perfet. Era zambitor, adorabil si stia sa se comporte cu o fata. 

      Bineinteles ca orgoliul meu a intrat in actiune si s.a opus total relatiei noastre si nu a dorit ca aceasta sa se infiripe. Lupta din interiorul meu incepuse si era alimentata de el si de fiecare nerv din corpul meu care il dorea.  

     In cele din urma, m.am hotarat sa ii acord o sansa si sa ma las dusa de noul val aparut insa cu maaare grija pentru ca nu voiam sa sufar din nou. Incepea o noua poveste....si incepea cu "Va urma ... "

 

Pasion Part. II

      M.a lasat acolo dreapta, tremurand si cu ochii inlacrimati. M.am invartit in cerc minute in sir pentru a incerca sa inteleg cuvintele lui. Ma iubea? Cum asa? El ma parasise. Cand iubesti un om nu il parasesti, ai grija de el cu toata fiinta ta.
      Nu am inteles atunci si nu voi intelege niciodata. Am plecat acasa si am incercat sa dau uitari acel moment, vazandu.mi de viata si implinindu.mi toate visurile.
      Trecusera 3ani in care planurile mele de viitor devenisera prezent si ma simteam implinita, protejata, iubita, multumita, Acum, fratele meu era in penultimul an de liceu si era foarte multumit de notele lui, dar bineinteles si de succesul nebun pe care il avea la fete. Iubeam sa il vad zambind si increzator. Mama era casatorita cu barbatul ce il iubea cu toata fiinta ei si ce o iubea cu toata fiinta lui, iar in privinta lor, eram convinsa ca acesta este modelul de iubire pe viata pe care mi.l doresc si pentru mine. Tata, aventurier ca intotdeauna, se afla in Italia alaturi de sotia lui, cea care il tempera si il ajuta sa treaca prin tot. Sora mea, ei bine, ea ajunsese o studenta superba careia ii placea sa faca totul  pe cont propriu.
      Astazi, in una din putinele zile cand mergeam cu autobuzul, ma intorceam acasa, cu pisoiul intr.o mana (iubitul meu Fred) iar in cealalta cu geanta si portofelul. M.am urcat in autobuzul aglomerat, am platit biletul si pentru ca nu aveam de gand sa trec prin atata lume cu Fred in brate, am hotarat sa il intreb pe tanarul sarmant de pe prima bancheta daca locul de langa el este ocupat.
    ''Ocupat?" am zis eu cu o voce subtire sperand ca el sa ma auda (asta pentru ca avea castile in urechi) si sa nu il deranjez prea tare.
     S.a intors brusc spre mine mirat parca de vocea mea, si.a dat ochelarii de soare jos, o casca si a inceput sa rada copios la fel ca si mine in momentul dezvaluirii identitatii lui. Era A, vechiul meu prieten de suflet, cel pe care nu il mai vazusem de mult timp si cel de care nu mai stiam decat ca, avansase la gradul de procuror si ca era foarte bine cotat.
    ''Da e ocupat!" spuse el printre hohote de ras.
     M.am asezat langa el si bineinteles ca A, a inceput sa se joace cu motanelul meu, apoi am inceput o conversatie placuta. Am aflat ca era bine si ca mergea la iubita lui, ca avea o mica problema de sanatate dar care urma sa se rezolve si bineinteles ca imi simtise lipsa din cand in cand, mai ales atunci cand imi citea rubricile din cotidianul ce aparea la ora 8, o data cu cafeaua lui.
      Drumul s.a sfarsit rapid iar eu m.am dat jos zambind. I.am facut cu mana in graba, dupa care mi.am imbratisat fratele care ma astepta in statie.
     ''Dragule, nu o sa iti vina sa crezi cu cine m.am intalnit ........''

Pasion part I.

    O paturica pufoasa, o carte buna si o cana de cafea erau lucrurile ce imi lipseau de o perioada lunga asa ca mi le.am insusit si am iest sa iau o gura de aer curat. Ma pierdusem printre randurile cartii cand, un zgomot infernal m.a readus la realitate. Pentru cateva secunde nu am stiut ce se intampla dar imediat ce m.am dezmeticit am realizat ca este vorba despre un salbatic ce ''se da cu frana de mana''. Masina pe care o conducea? Bineinteles ca nu imi puteam da seama mai ales dat fiind faptul ca nu ma interesau la o masina decat 2lucruri: soferul si puterea masinii.
   Salbaticul se dadea in stamba in continuare si am devenit curioasa, mai mult asupra persoanei careia dorea sa ii atraga atentia decat asupra lui, asa ca m.am luat dupa sunetul grav al motorului si cu cat ma apropiam de strada principala cu atat sunetul devenea mai asurzitor. Apropiindu.ma am inceput sa recunosc culoare, forma, marimea si sigla masinii, imediat dandu.mi seama ca eu eram cea caruia salbatucul dorea sa ii atraga atentia. Era EL...cel ce in urma cu ceva timp decise ca povestea noastra a ajuns la final. M.am apropiat atat de mult incat atunci cand a oprit motorul brusc bara din fata imi atingea piciorul. In ciuda faptului ca picioarele imi tremurau in ultimul hal, am luat pozitia drepti si mi.am incrucisat mainile sub sani. Imi doream ca ochii sa nu ma dea de gol ca inca il iubesc si ca privirea mea incruntata sa il pacaleasca. Am asteptat sa se dea jos din masina si sa ma izbeasca zambetul lui, fix in adancul sufletului. Asa a si facut, s.a dat jos, cu atitudinea lui de super star si mi.a zambit miseleste.
       Imi venea sa rad cand ii vedeam siguranta si modul impresionant de lent in care se apropia de mine asa ca m.am hotarat sa impun o limita intre noi, moment in care mi.am ridicat mana dreapta si am zis :
   " Ok, pana aici ti.a fost. Stai pe loc sau...sau...stii tu ! ''
  M.a privit confuz si a continuat sa se apropie in aceeasi maniera lenta care ma deruta.
    ''Si daca nu ma opresc ai sa ma opresti tu? Ce? Nu ti.a placut spectacolul? Felicitari mi.am tocit cauciucurile pentru tine"
     " Pentru mine huh? Si daca nu imi placea spectacolul? Si daca nu veneam?"
     " Stiam ca vei deveni curioasa si stiam ca nu poti sta departe de ~un salbatic~ ce se da in stamba. Sau nu m.ai numit ~salbatic~ ?"
       ''Bine punctat". Incercam sa imi mentin cumpatul si sa nu ma pierd dar cand i.am simtit respiratia pe fata mea si mana lui prinzand.o pe a mea si lasand.o in jos usor aducandu.ma in pozitia de drepti, singura reactie pe care am putut sa o am a fost sa imi intorc capul pentru a nu.mi privi ochii.
      " Deci....ti.a fost dor de mine?"
     Nu m.am putut abtine sa nu ridic vocea la el.
      " De ce ai venit?"
       " Pentru ca voiam sa te vad. Aveam chef de tine"
         "Avea chef de mine? De cand folosea el replici golanesti ?" In capul meu se invarteau tot felul de intrebari. I.am simtit mana  conturandu.mi chipul si intorcandu.mi.l catre el.
         " De ce nu ma privesti in ochi? Simt cum iti bate inima chiar daca nu te am in brate, iar respiratia greoaie te da de gol, stiu ca ma iubesti chiar daca iti ascunzi ochisorii"
         "Voiai o confirmare a iubirii mele? D.aia ai venit?" M.am zmucit din mainile lui si m.am intors cu spatele, dupa care am facut cativa pasi pentru a ma indeparta. Imi venea sa plang de furie insa nu am facut.o. Nu il puteam face mandru in halul asta. Si stiam ca daca voi plange nu voi face alt ceva decat sa pun paie pe foc si sa il infurii si pe el.
         " Nu, ti.am zis ca nu de asta am venit. Pur si simplu voiam sa te vad, sa te simt, sa stiu ca inca esti a mea"
         " Pf, bine, acum m.ai vazut,  pleaca !''
      I.am auzit pasii in spatele meu si nu stiam daca sa ma intorc sau sa raman acolo. Nu mi.am dat seama daca se indrepta spre masina sau spre mine, dar speram sa se indrepte spre mine si sa ma ia in brate.
Speranta mea a devenit reala pe jumatate deoarece s.a indreptat spre mine, mi.a mangaiat spatele, m.a intors cu fata spre el si m.a sarutat pe frunte. Apoi, s.a intors rapid, s.a urcat in masina, a scos capul pe geam si a strigat: " Am venit pentru ca si eu te iubesc!", dupa care a plecat la fel de salbatic cum a venit. "

Stii...

  Oamenii sunt ciudati. Si te iubesc si te ranesc si apoi te iubesc iar si apoi tu nu ii mai iubesti si apoi au nevoie de tine si tu de ei si asa te trezesti in bratele celui pe care in urma cu 3zile il urai iar el te credea o figuranta infumurata,
   Astazi, dupa ce a 2'a proba orala a trecut lasandu-ma pe mine plictisita si transpirata (nu, nu am facut nimic istovitor doar ca vara mi-a ascultat rugamintile si s-a intors in viata mea precum o furtuna de nisip) mi-am rezolvat micile treburi si mi-am incheiat socotelile cu orasul pt cateva zile in modul elegant si rapid pe care il ador, mi-am intalnit un prieten ( te pup apropo pt ca stiu ca esti cititor fidel si iti multumesc) si bineinteles ca trebuia sa ma scoata la un suc, (nu se poate abtine si mereu ma scoate din sarite si mereu ne certam si mereu il enervez si bla bla tot asa dar nu pot sta suparata pe el niciodata) dupa care ne.am urcat in autobuz si am pornit spre casa.
   ''Hai sa stam cu un scaun mai in spate...e geamul deschis''
...da da aceasta a fost ideea lui geniala pt ca astfel, nu am murit de cald pana acasa.
    Stateam acolo, cumintica pe scaunul meu si ascultam susotele oamenilor care s-au transformat in zumzete, care au devenit zgomote asurzitoare. Sunteti curiosi despre ce vorbeau? Pai majoritatea calatorilor erau de sex feminin asa ca am auzi discutii despre soti, copii, griji, facturi, gradini, flori, rasaduri, leustean, timp, lipsa de timp, odihna si tot asa.
    Si cum lucrurile sunt mai simple cand nu iti pasa de ce comenteaza ceilalti, am continuat dupa cateva discutii cu amicul meu sa ma holbez pe geamul imens la tot ce imi iesea in cale : case, copii, case, drumul, masini, oameni care pierdeau timpul pe la porti ....iar la un moment dat, pierduta in filmul meu, pot sa jur ca i-am auzit zambetul ....

Tontul

      S.a dus si ultimul an de liceu. S.a terminat asa cum a inceput - brusc. Ultimele zile alaturi de colegi si profesori au trecut atat de repede incat am parcurs totul precum finalul unui film bun ce a avut tot ceea ce si.a dorit fiecare : fericire, dragoste, drama, lacrimi, suferinta, schimbare, sex, amintiri, dans, muzica si bineinteles cateva bagaje impachetate si despachetate iar si iar si iar.
     Acum...aflandu.ne la jumatatea lui iunie si trecand cu brio de primul examen oral la llllllimba si lllliteratura romana, eu, continui sa invat la materia la care momentan  ma simt corigenta - istoria. Asa faceam si astazi, cand, la un moment dat mi.am dat seama ca unul din inelele de pe deget a disparut. Nu ca as avea prea multe, de fapt numaratoarea se opreste la banalul 2 din 2 motive : 1. nu imi place sa fiu incarcata de gablonturi; 2. cele 2 inele mi.au fost oferite de persoane extrem de importante pt mine si poarta ambele o incarcatura emotionala deosebita.
    Asa se face ca...cel de la mama mea a decis sa imi joace feste. Am aruncat caietul pe birou si am inceput sa caut : sub pat, in pat, sub sifonier, pe langa trandafirul imperial, printre parfumuri, pe langa cutia cu petale de trandafiri (toti uscati si pastrati cu grija, doar au facut parte din viata mea amoroasa), in lenjeria de pat, sub si pe langa iubi ( ursul primit de majorat), pe covor, pe sub covor si tot asa. Cand am vazut ca nu e de gasit am intrat in panica si am inceput sa folosesc cuvinte mai mult sau mai putin demne de o domnisoara. Ba chiar mi.am ''alintat'' inelul spunandu.i ''tontule'' si se pare ca ''alintul'' a functionat pt ca dragul de el a aparut de sub un colt de patura.
     Dupa ce m.am calmat, m.am intrebat cum as fi reactionat daca mi.as fi ratacit printre asternuturi cel de.al doilea inel.....am inghitit in sec si am preferat sa ma intorc la istoria mea.

       Ii placea sa traiasca rupta de realitate si uneori, singura legatura cu tot ceea ce se intampla era parfumul lui ce o trezea din orice vis. Avea senzatia ca joaca intr-o piesa de teatru, mult adoratul ei teatru. Dar unde se termina piesa si cand cadea cortina? Cand isi intra realitatea in drepturi?
       De cand il avea pe el, avea sufletul mai fragil, era dependenta si nu suporta ca cineva sa scoata un cuvant urat la adresa lui. Cateodata... ii incepeau ''desenele'', (asa cum ii placea lui sa ii spuna atunci cand ea se prostea) si devenea un copil rasfatat, insa el avea grija ca de fiecare data sa ''o puna la locul ei'' cu un singur sarut in care amandoi se pierdeau.
      Devenise singurul ce avea incredere in fortele ei indiferent de situatie iar ea, era capabila sa treaca peste orice si peste oricine pentru el. Ii spusese ca orice gand ar avea, oricat de intunecat ar fi si orice lucru ar face, oricat ar fi de rau, va ramane langa el.
                                            Si nu mintea....
                              A fi, sau a nu fi .....
                                                           Si ea era!
                                      Intotdeauna pregatita,
                                                                  intotdeauna acolo,
                                              Intotdeauna A Lui .....

Pe marginea prapastiei

     Plictisita de rutina zilnica, B se ridica de la birou si se imbraca pe furis, apoi ca o pisica siameza, adica in perfecta liniste si cu eleganta disparu din cadrul casei si curtii in care locuia.
     Simti nevoia de aer curat si se plimba o vreme prin sat, apoi aerul deveni greu de respirat si aici. Se indrepta spre padure; era o prostie din partea ei sa se aventureze asa, fara o persoana care ar putea sa o ajute in cazul in care s-ar rataci. De fapt, nici nu ii prea pasa daca se ratacea sau nu. Pur si simplu se lasa condusa de instinct si urca in padure, urca, urca, urca parca dupa razele soarelui care ii faceau in ciuda si se jucau cu ea precum dragostea ce ii dadea mereu tarcoale. Intr-o clipa o mangaiau, iar in cealalta se ascundeau printre crengile dure si inca reci ale batranilor copaci ce stapaneau locul de sute de ani si impuneau respect prin masivitatea si inaltimea lor.
     Merse asa o vreme pana obosi. Se aseza la umbra unui copac si incerca sa gaseasca un punct de reper pt a se putea intoarce. Bineinteles ca nu gasi nimic in multitudinea de verde asa ca dupa ce se odihni destul, isi continua drumul putin dezorientata si din ce in ce mai ingrijorata.
      Se gandi sa sune pe cineva si pt ca nu mai avea multa baterie, apela primul numar de la apelare rapida si numarul norocos era cel al iubitului ei.
     ''Da iubire, unde esti ?''  raspunse acesta.
     ''Iubire sunt in padure, nu stiu unde exact, am intrat pe cararea de langa lac si am tot urcat pana ce cararea a disparut, ajuta-ma''
     '' Ce ai cautat acolo? Da-mi mai multe detalii, nu stiu ceva ce ti se pare anormal, ce vezi, ce te inconjoara?''
.........................................................................................................................................................
    Conversatia celor doi se incheie cu un biiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiip lung deoarece in timp ce vorbea la telefon B nu se oprise din mers si acum se afla pe marginea unei prapastii, speriata la culme si privind in gol dupa telefonul care ii scapase din mana.
     A, panicat ca iubita lui ar fi putut pati orice a plecat in graba dupa ea, alertand toata familia. Dupa ore in sir de cautari, ajung la B care sedea nemiscata pe aceeasi margine de prapastie unde incheiase conversatia telefonica cu A.
    La vederea tuturor, B, se ridica cu grija si le sari in brate, le multumi din suflet ca au salvat-o si de aceasta data si promise pentru a mia oara ca nu o sa mai plece singura in expeditii periculoase,

     

    Primul zambet, prima privire pe furis, primul moment de ratacire.
    Povestea noastra a inceput complicat, nu a fost de tipul ''el si ea se vad, se indragostesc si se iubesc pana la adanci batraneti'', ne-am vazut, ne-am placut ce-i drept, ne-am ocolit o perioada si apoi am alunecat amandoi pe o bucata de gheata ramasa intreaga inca de cand inimile noastre erau de sticla, unul in bratele celuilalt si s-au facut bucatele. Cand le-am pus la loc, din neatentie, o bucatica din inima mea a ramas la tine si mi-am permis sa imprumut si eu una din a ta pentru a o petici pe a mea.
     Cu fiecare moment pe care il petreceam vorbid cu tine, cu atat ma simteam mai aproape de tine si simteam ca te cunosc de o viata intreaga si ca ai fost acolo mereu, mi-ai spus: ''de acum tu nu vei fi niciodata singura pentru ca eu ma voi gandi mereu la tine'' si te-am crezut, am avut increderea de a te crede si am zambit larg si toti fluturii de pe pamant bateau din aripi la unison cu inima mea. 
     Se spune ca stelele nu pot straluci daca nu exista intuneric, deci era nevoie de o perioada de intuneric pe cerul vietii mele, sa apari tu, steluta mea norocoasa, sa stralucesti pentru a-mi reinventa zambetul.
                                                                                                        Te ador !

Noi fetele...

     M-am gandit ca daca baietii tot sunt asa de bulversati in unele momente si nu stiu incotro sa o mai ia cand vine vorba de iubitele lor, indiferent de cat de mult tin la ele, sa sar in ajutorul lor si sa fac o miiiica lista cu lucrurile pe care le adoram in calitate de domnisoare decente si cu capul pe umeri (sunt excluse domnisoarele profitoare)
     Asadar..
- ne dorim sa fim imbratisate
- ne dorim sa fim sarutate pe frunte, pe obraz,pe buze, apoi usor pe gat
- ne dorim sa fim surprinse
- ne dorim lucruri marunte si simple
- ne dorim mesaje pe servetele la care bineinteles vom raspunde cu ''buze rosii'
- ne dorim sa ni se spuna ca suntem frumoase
- ne dorim sa fim acceptate naturale
- ne dorim sa putem visa
.................................................................................................................................................................
- ne dorim sa avem pe cineva alaturi indiferent de distanta
    Ne dorim toate acestea pentru ca, atunci cand ne indragostim, ne punem sufletul pe tava si nu vrem ca tava sa se indoaie, sufletul sa ne alunece si sa ne ajunga pe jos in praf si mizerie implorand ajutor.

Intoarce clepsidra

      Intoarce clepsidra, arunca'ma in timp si fa'ma vara. Intoarce clepsidra pentru ca vreau sa stau  pe nisip si sa simt cum imi inunda fiecare particica a corpului. Vreau sa intorci clepsidra pentru a'ti simti mana pe umarul meu fierbinte si apoi vreau ca ea sa coboare usor pe spatele meu si sa il zgarie cu firele de nisip inca lipite de mana ta umeda, vreau sa aud iar marea langa mine, vreau sa numar stelele, sa le pierd undeva pe la 113, sa cada 100, sa fie ploaie de stele si sa ramana doar 13.
     Intoarce clepsidra si du'ma sa vad apusul, sa vad cum soarele se ineaca in mare, eu sa fiu iluzia ta si tu...tu sa ajungi din spuma marii direct in bratele fericirii. Sa ma inveti sa alerg iar meduzele, sa le prind, sa le simt lipiciul in palme si apoi sa imi alunece printre degete precum ciocolata topita.
     Doar.....intoarce clepsidra si du'ma.....du'ma unde vrei tu !

Cu drag...a ta rasfatata !

   Ce este capabila o fata/femeie sa faca, sau pana unde este ea capabila sa mearga pentru persoana draga. Nu vorbesc despre orice persoana draga, ci despre ACEA persoana speciala si draga, persoana ce cu timpul devine indispensabila. Persoana la care ea se gandeste 24/24, persoana care ii este prieten, apoi cel mai bun prieten, frate, tata, iubit, tot.
      Revenind la subiectul nostru, va spun doar atat, leoaica tanara-i iubirea, asa cum a spus si Nichita Stanescu,( nu nu stunt fana a poeziei, insa nu doream a fi acuzata de plagiat). De ce am folosit aceasta comparatie? Simpluuuu, fetele/femeile devin niste leoaice atunci cand iubesc. Nu sunt neaparat atat de periculoase pentru ca daca au un caracter asemanator cu al meu, stiu intotdeauna unde sa se opreasca si cum sa lase persoana indispensabila lor sa respire, sa se distreze si sa ia o pauza.
     Ca sa devin si mai subiectiva de atat, ma pot referi in mod direct la mine si pot spune ca eu as face orice pentru cineva indispensabil (se pare ca am descoperit si un cuvant ce il pot utiliza des). Stati linistiti, nu sunt genul de persoana care sa paruiasca o fata pt ca a stat de vorba cu iubtul meu sau sa ma despart de el din acelasi motiv. Stiu ca sunt si astfel de fete/femei pe care sincer eu prefer sa le numesc ''specimene'', cu scuzele de rigoare.
       Acestea fiind spuse, acum ca stiti ca rasfatata voastra ar putea face orice pentru voi, aveti grija la ''specimene''.

                        xoXo :*     

Si, eres culpable !

      Serile noului an au fost pigmentate de diverse evenimente mai mult sau mai putin interesante, insa cu siguranta pline de emotii si amuzante. Dupa ce mi-am pierdut 5 zile din viata plangand dupa tine aiurea, mi-am dat seama ca nu e in regula si ca trebuie sa imi revin urgent!
      Asa am si facut, "mi-am luat hamul si prastia" , m-am imbracat dreagut si am iesit la plimbare. Am facut o vizita relativ scurta, vizita ce m-a indulcit si m-a pus pe picioare instant datorita feliei de tort cu ciocolata si fructe. Mi-am continuat plimbarea alaturi de persoanele inimii, printre care se afla si el. Toata seara, nu a facut altceva decat sa imi evite privirea.
      In jurul unei ore destul de tarzii, in calitate de fete, ne-am indreptat spre casa, iar la despartire, m-a privit adanc in ochi, spunandu-mi parca ca ii pare rau ca m-a dezamagit. Mana lui inconjurandu-mi talia m-a facut sa inghet si sa imi amintesc tot ce imi spusese cu doar cateva zile in urma. Nu imi doream decat sa ajung acasa si sa revad filmul "P.S i love you".
      M-a sarutat de noapte buna si mi-a dat drumul. M-am intors usor pe varfuri si apoi am marit pasul incercand sa nu ma uit inapoi. Mi-am prins din urma prietenele si i-am spus lui M sa ma ia in brate si sa ma iubeasca.
      Drumul spre casa a fost ca in fiecare seara acompaniat muzical de mirobolantele noastre voci. Nu, nu cred ca persoanele ce locuiesc in satul nostru ne sunt chiar fane, insa ne tolereaza ca de, suntem tinere si TREBUIE sa ne distram.

            XoxO. >:D<

@ 2013 !

  Ei bine, la multi ani, sa fiti sanatosi si sa va iubiti mult anul acesta ! Stiu ca am cam intarziat...adica o fi astazi 3 ianuarie dar sincer eu abea am terminat de petrecut. Impropriu spus am terminat pentru ca alaturi de iubirile mele nu termin niciodata niciodata.
    Despre anul acesta, deocamdata nu pot spune decat ca a debutat bine, ca vreau sa continuie intr'o maniera ceva mai buna, poate mai dulce, ceva mai prietenoasa si ceva mai calda. Din fericire problemele s'au cam dus, normal ca au aparut altele dar sunt minore minore minore. Daca ma intrebati daca iubesc, da iubesc. Din nou persoana nepotrivita dar totusi iubesc. Nu, nu e un ciudat tatuat, cu cercei peste tot si nici nu conduce un motor. E o persoana simpla, apropiata si deocamdata atat despre el. Va voi tine la curent cu tot ce se intampla la fel ca si in anii precedenti.
        De moment va pup si va urez toate cele bune :*