Sfarsit

             Se spune ca trebuie sa te bucuri de lucrurile mici in viata pt ca intr'o zi iti vei da seama ca acestea au fost de fapt lucrurile mari. Asa consideram eu prietenia noastra. Un lucru mic, dar foarte important. Eram in stare sa fac totul pentru tine indiferent daca m'as fi ranit pe mine. Te consideram cel mai bun prieten, unchiul meu, un model, un mentor. Cel in care aveam incredere, cel caruia ii puteam spune "te iubesc" sincer, din suflet, fara implicatii de alta natura. Tu nu ai inteles acestea. Te'ai limitat la 2 tipuri de iubire. Nu inteleg de ce. Niciodata nu te'ai limitat la nimic, dar toate au un inceput.
            Habar nu am cine e noul baiat. Ai spus ca stii ca te'ai schimbat si ca asa e mai bine pentru tine, dar ca si pentru mine. Poate ca este. Poate ca ai dreptate. Am prins ideea din zbor si mi'am dat seama ca "cel mai bine pentru mine", acel "cel mai bine" pentru mine, inseamna sfarsitul prieteniei noastre. Nu, nu imi convine si da, am plans destul. Nu, nu mai plang, incerc sa nu ma mai gandesc la asta. Nu, nu am sa te mai caut, sper doar ca alegerile facute sa fie perfecte, sa fi cel mai fericit si cel mai iubit. Stiu ca ai sa fi pentru ca stii sa faci o fata sa te iubeasca si o meriti din plin,
            Cat despre mine, am sa fiu bine. Sunt oameni care ma iubesc si pe care ii iubesc. Oameni care sunt langa mine indiferent de situatie, asa cum ai fost si tu. Daca vei avea nevoie candva de un sfat, sau pur si simplu de o persoana careia sa ii povestesti o aberatie sau ceva ce te apasa, te rog, nu face ca alta data si suna'ma sau da'mi un mesaj. Voi fi acolo in continuare, la orice ora din zi si din noapte.

            Hai pup iu :*

"P.S : Te iubesc"

            Dupa o perioada destul de lunga in care nu am fost in stare sa mai simt, sa mai fiu, sau sa mai fac ceva, am revenit la vechile obiceiuri. O carte buna ["P.S: Te iubesc-Cecelia Ahern], o cana de ceai fierbinte, muzica de fundal si imaginea bebelului (sora mea, caci asa imi place sa o alint) dormind au reinceput sa imi fie de ajuns pentru o seara perfecta.
             Ce m-a facut sa ''imi revin''? Sincer, nu stiu. Poate ca dupa nopti intregi nedormite si momente de total delir am realizat, printr-o adoptare a narcisismului si a modestiei ca EU, sunt actrita principala pe scena vietii. Aseara mi s-a spus clar si raspicat ca nu mai sunt copila rasfatata la care El tinea, acum sunt MARE si El inca tine la mine. El si multi altii. Stiu ca sunt puternica, am dovedit-o si mi-am dovedit-o. A fost important, apoi nu a mai contat. Am invatat intr-un final sa apreciez si sa ma bucur de lucrurile banale, precum un "buna" din partea persoanelor ce nu le cunosc decat din vedere sau de baietelul care isi indeasa capul in geaca groasa de iarna cand ma intalneste dimineata la tonomatul de cafea de pe holul liceului.
            Am revenit la forma mea initiala, puternica, increzatoare, zambitoare, frumoasa. Da, ma consider o fata frumoasa. De ce? Pentru ca ma vad prin ochii persoanelor care ma iubesc si sunt frumoasa.Chiar si prin ochii persoanelor care nu ma plac, sunt tot frumoasa, deoarece persoanele respective ma ambitioneaza sa dau tot ce pot, sa fiu tot ce ele nu vor sa fiu, sa fiu persoana de care se tem atat.
            Acum, ca v-am spus tot ce aveam de zis pe moment, ma intorc la cartea mea si la cana de ceai....pana dimineata cand alarma va suna, cartea va fi pe jumatate citita, eu, dezvelita pe jumatatea dreapta a patului, cu parul ravasit in camasa mea de noapte minuscula si cu cana de ceai, ei bine....ea probabil va zace undeva langa pat, goala si rasturnata.