Vreau sa ma teleportez!

De la o vreme am devenit obsedara de multe chestii si una dintre ele este teleportatul.De ce?Habar nu am.Poate din cauza faptului ca nu am rabdare ca lucrurile sa se intample de la sine si as vrea ca in clipa asta sa fiu aici in fata pc'ului scriind ceva pe blog si in clipa urmatoare sa fiu undeva,pe o plaja pustie intinsa pe nisipul fin,cu ochelarii de soare la ochi si cu un ice tea in mana.(ice tea cu muuulta gheatza)
Acum serios chiar ma intreb cum ar fi.Fara limite.As putea merge oriunde oricand.Mi'as putea bea cafeaua in Paris,as putea merge la scoala in Anglia si sa am un job in New York.Bun multi o sa ma intrebati kt era ceasul knd m'am trezit:)).

Dar nu,nu a fost un vis.Toata traba se km intampla in capul meu de vre'o2luni<3

Conexiune proasta:))

Dush rece.Da la-1grad eu fac dush rece.Am nevoie sa ma trezesc.O cana de cafea...mai de graba ma uit la ea galesa si iau o gura in graba pt ca nu mai am timp.Da iar m'am trezit tarziu si cu toate astea am ajuns devreme.Atat de devreme incat a trebuit sa inghet pret de cateva minute.Same shit.Ninge...again.Intr'un final ajung la scoala.Fete,fete,fete,neatza,neatza,neatza.Incepe ora.Mi'e somn si ma doare capul si mai ales imi este foarte frig si mi se face dor de patul meu mare si cald.Minunat ma si asculta.3intrebari.Bine ca am citit lectia inainte sa apara diri.Ma satur de vremea de afara si ''dau'' un telefon.''Alo...centrala...cu Dumnezeu va rog''.A fost doar o gluma insa as fi vrut sa pot lua legatura cu Dumnezeu,sa'l rog sa opreasca ninsoarea siberiana si sa trimita niste raze din Egipt.Tipul zboara....imi dau comanda de 70de chestii inutile again,vorbes despre clatite si despre martzipan.Suna!.Sfarsitul orelor.Din nou acasa.Dush,sau mai bine zis baitza fierbinte.Camera mea...hartii aruncate peste tot fiecare cu alta idee si alte aberatii mazgalite pe o parte si pe cealalta,in colturi fetisoare zambitoare si inimioare(poate ca sunt singurele desene care imi ies perfect).Time for H.W&Colbie Caillat-Bubbly and The little things<3<3

Let's be happy!

Stiu ca e mai usor sa spui gata,cedez,nu'mi mai pasa,nu ma mai intereseaza,ma inchid in casa si nu mai vorbesc cu nimeni,renunt la tot si gata.Si stiu asta pt ca de zeci de ori am fost in situatia in care as fi vrut sa am posibilitatea sa dispar[sau sa ma teleportez:))].Dar ce rost ar avea?Daca as disparea as da dovada de lasitate,naivitate,slabiciune.Ar fi o copilarie din partea mea sa ma comport asa.
Cu ceva timp in urma mi'am promis si am promis ca am sa stau indiferent ce se va intampla.Poate fi oricat de greu..voi zambi...stiu ca o voi face....stiu ca o pot face...Si daca voi plange macar voi plange cu zambetul pe buze.Nu am sa cedez nici macar o clipa.
O clipa de tristete m'ar putea costa mult prea sump.Si sincer nu prea imi permit avand in vedere ca viatza este si asa destul de scumpa.Pana la urma sunt fata si am nevoie de un milion de chestii mici si inutile.
Nu stiu voi cum sunteti si ce aveti de gand sa faceti dar eu una stiu exact unde sunt si mai ales cine sunt.Si mai stiu ca de acum voi fi doar fericita!

Intr'un cerc...

Acelasi cerc idiot in care intrii si iesi atat de greu.
O lacrima,un gand,o speranta,o bataie a inimii,apoi alta si alta si alta si alta....apoi de la capat doar ca de mai multe ori.
Doua lacrimi,acelasi gand,speranta la jumatate,batai ale inimii care se accentueaza pe masura ce lacrimile nu se mai opresc,pe masura ce gandul se transforma in speranta iar aceasta moare.
Bate la usa.Si ce daca?Chiar nu'mi pasa.Si bate si bate si bate si bate,bate atat de tare incat am impresia ca bataile in usa sunt la unison cu bataile inimii mele.Ma ridic intr'un final si ma uit pe vizor.Doar vecinul de la3 care ma roaga sa nu uit sa dau citirea la apa.Ii spun politicos ca asa am sa fac si ca acum trebuie sa plec ca imi suna telefonul din dormitor.De fapt nu suna,de fapt e doar o minciuna ca sa pot inchide usa si sa ma intorc in pat.
Strang in brate ursuletul roz..semn de slabiciune...il arunc pe jos si ma ridic brusc.Ma uit pe geam...astept ceva...nici eu nu stiu ce....incepe sa ninga...alt vis spulberat.Imi dau seama ce asteptam.De fapt in locul fulgilor densi vroiam sa vad o raza de soare........
Plec de la fereastra si merg in fata oglinzii.Nu imi place ce vad si stiu ca nu sunt eu...sau poate ca sunt o noua ''eu'',una careia ii pasa de cei din jurul ei mai mult decat i'a pasat vre'o data......

Copil rasfatzat!

Am fost crescuta intr'o familie imperfecta.Dar pana la urma a cui este?
Am fost cea mai mica din neam pana sa apara Stefi...dar cand a aparut ea eu aveam deja 9ani.
Am fost si sunt foarte rasfatata de toata lumea.Nu stiu daca asta este cel mai bun lucru dar stiu ca este perfect imperfect.
Pana pe la 11ani am fost crescuta intr'un glob de sticla care insa intr;o clipa s'a spart si am inceput sa ma maturizez,am inceput sa'mi dau seama ca nu toate lucrurile se invartesc in jurul meu si ca trebuie sa fac fata unor lucruri care nu imi plac.Poate acesta este motivul pt care de la o vreme ma privesc pe mine ca pe o alta ''ea''.

E ca si cum m'as privi in oglinda doar ca aceasta ar fi obiectiva si mi'ar arata atat calitatile cat si defectele intr;un mod cat se poate de obiectiv.

De ce... de sute de ori?

De ce ne simtim singuri cand suntem inconjurati de sute de persoane si de ce cand una singura este langa noi simtim ca toata lumea ne priveste cu admiratie si ne asculta?
De ce varsam sute de lacrimi cand acea persoana pleaca?
De ce ni se rupe inima in sute de bucati?
De ce ea nu mai poate fi niciodata la fel ca la inceput?
De ce nimic nu mai e ca atunci cand eram copii?
De ce nimanui nu;i pasa de ceea ce simtim?
De ce ne incapatanam sa iubim si sa iesim sifonati dintr'o relatie?
De ce nu vrem sa ne fie bine?
De ce ignoram bunatatea(rara dar totusi existenta)a oamenilor?
De ce ne ascundem sentimentele?
De ce nu ne lasam imaginatia sa;si joace rolul?
De ce viata este o piesa de teatru atat de proasta?
De ce nu incercam sa imbunatatim macar personajele daca nu putem inbunatatii scenele?
De ce este luni atat de departe de duminica iar duminica atat de aproape de luni?
De ce avem sute de intrebari si nici macar un raspuns pentru marea majoritate dintre ele?
Cu toate aceste intrebari cateodata totul este perfect in jurul nostru si atunci apare indoiala si clar o alta serie de intrebari inevitabile.....
De ce este totul atat de perfect?
Cat va dura?
Cand se va sfarsi?
...........................................................

Fluturii traiesc doar o zi pe pamant!

Cu totii stim ca acele dezgustatoare omide,dezgustatoare pt mine cel putin se transforma in niste fluturi superbi.
Acesti fluturi traiesc doar o zi pe pamant.De ce am mentionat acest lucru?Poate ca o sa vi se para infantil ceea ce voi spune dar totusi avem extrem de multe de invatat de la ei intr;un timp atat de scurt.Poate ca acesta este primul lucru pe care trebuie sa;l invatam: ca timpul este foarte scurt.
De multe ori ne plangem ca nu avem timp sa facem nu stiu ce sau sa ajungem nu stiu unde.Dar cand a fost ultima data cand am ajutat pe cineva?Cand ne'am oprit macar pt o clipa din goana noastra spre mult dorita faima si ne'am ingrijit putin de inima noastra?
Pt unii aceste lucruri nu mai au rost pt ca stiu ca la un moment dat inima le va fi in milioane de bucatele care nu vor mai forma niciodata un intreg.
Stiu ca toata lumea vrea timp pt diverse lucruri dar ar trebui,macar o data la o anumita perioada de timp(stabilita de fiecare)sa ne oprim pt o zi din ceea ce facem si sa ne amintim ca fluturii traiesc doar o zi pe pamant si sa ne imaginam ca si noi suntem la fel ca ei....daca asta s'ar intampla am zbura usor....usor...usor...spre un alt decor...unul pote mai vesel,mai colorat,mai increzator.

Pete pe parchet

Un semestru nou.Pt mine,un nou inceput.
Bineinteles luni dimineata,bineinteles clasa mea cu toti colegii vechi,bineinteles banca mea de la geam,bineinteles ora de sport.
Pt ca nu dispunem de o sala de sport toata iarna orele de sport s'au tinut in clasa si  au constat teoriile nesfarsite ale domnului profesor despre viata si alte cele.Nimic mai plictisitor pt mine,avand in vedere ca as fi preferat sa mai dorm o ora.
Totul a decurs absolut normal pana cand..pt prima data,privirea mi'a cazut pe petele de pe parchet.Stiu ca e ciudat dar datorita lor am inceput sa visez la diverse lucruri care la ora aceea nu m'as fi gandit.Povestile raman insa private...sa zicem ca sunt putin picante si putin cam prea personale sa le impart cu voi.