Culoarea unghiilor? Corai. Da, da stia ca baietii nu vor avea habar despre ce vorbeste dar lor le va supune :'' Culoarea unghiilor mele este o combinatie intre 2culori'' , asa cu siguranta o vor lasa balta si o vor lua drept: ''Sunt portocalii''.
De un timp nu mai simtea nimic. Asta nu mai era ceva rau. Se obisnuise cu sentimentul de ''gol'' si il acceptase, ba mai mult, isi tatua pe buze zambetul inconfundabil. Daca zambetul nu o ajuta, in serile tarzii cand se plimba pe strada, rujul rosu aprins ii readucea stralucirea.
Inainte sa ii ajunga gurita de cafea in stomac simti un ''bolovan'' ce ateriza mult mai repede. Da da, era vorba de zambetul ala de 2.20 ce o deruta de fiecare data. Iata ca in sfarsit dupa atata timp simti si ea ceva. Era durerea aia placuta, exact ca taria exagerata a cafelei data de dulceata ei. Ceva nu ii dadea pace. A, era singurul care ii ierta orice greseala, o indruma de fiecare data ( si corect), era langa ea indiferent de ce se intampla chiar daca nu erau ''lipiti'' 24/24. Isi recunoscu ca, uneori sari calul si dramatiza si totusi, A tot acolo era si nu o lasa.
Ok erau zile in care nu vorbeau, dar puteau trece si saptamani pentru ca atunci cand avea nevoie de el, parea ca de fapt, el fusese langa ea la fiecare pas facut.
''Cateodata sunt doar un copil nebun ce face tampenii, iar tu ma ierti'', gen gandul nebunului la marginea drumului. B incepu sa rada din adancul sufletului si fu sigura ca zambetul ei nu va avea nevoie de retusuri in seara aceea, putea purta chiar un ruj nude si tot va lumina intreaga strada.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu