Primul zambet, prima privire pe furis, primul moment de ratacire.
Povestea noastra a inceput complicat, nu a fost de tipul ''el si ea se vad, se indragostesc si se iubesc pana la adanci batraneti'', ne-am vazut, ne-am placut ce-i drept, ne-am ocolit o perioada si apoi am alunecat amandoi pe o bucata de gheata ramasa intreaga inca de cand inimile noastre erau de sticla, unul in bratele celuilalt si s-au facut bucatele. Cand le-am pus la loc, din neatentie, o bucatica din inima mea a ramas la tine si mi-am permis sa imprumut si eu una din a ta pentru a o petici pe a mea.
Cu fiecare moment pe care il petreceam vorbid cu tine, cu atat ma simteam mai aproape de tine si simteam ca te cunosc de o viata intreaga si ca ai fost acolo mereu, mi-ai spus: ''de acum tu nu vei fi niciodata singura pentru ca eu ma voi gandi mereu la tine'' si te-am crezut, am avut increderea de a te crede si am zambit larg si toti fluturii de pe pamant bateau din aripi la unison cu inima mea.
Se spune ca stelele nu pot straluci daca nu exista intuneric, deci era nevoie de o perioada de intuneric pe cerul vietii mele, sa apari tu, steluta mea norocoasa, sa stralucesti pentru a-mi reinventa zambetul.
Te ador !

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu