Nu am inteles atunci si nu voi intelege niciodata. Am plecat acasa si am incercat sa dau uitari acel moment, vazandu.mi de viata si implinindu.mi toate visurile.
Trecusera 3ani in care planurile mele de viitor devenisera prezent si ma simteam implinita, protejata, iubita, multumita, Acum, fratele meu era in penultimul an de liceu si era foarte multumit de notele lui, dar bineinteles si de succesul nebun pe care il avea la fete. Iubeam sa il vad zambind si increzator. Mama era casatorita cu barbatul ce il iubea cu toata fiinta ei si ce o iubea cu toata fiinta lui, iar in privinta lor, eram convinsa ca acesta este modelul de iubire pe viata pe care mi.l doresc si pentru mine. Tata, aventurier ca intotdeauna, se afla in Italia alaturi de sotia lui, cea care il tempera si il ajuta sa treaca prin tot. Sora mea, ei bine, ea ajunsese o studenta superba careia ii placea sa faca totul pe cont propriu.
Astazi, in una din putinele zile cand mergeam cu autobuzul, ma intorceam acasa, cu pisoiul intr.o mana (iubitul meu Fred) iar in cealalta cu geanta si portofelul. M.am urcat in autobuzul aglomerat, am platit biletul si pentru ca nu aveam de gand sa trec prin atata lume cu Fred in brate, am hotarat sa il intreb pe tanarul sarmant de pe prima bancheta daca locul de langa el este ocupat.
''Ocupat?" am zis eu cu o voce subtire sperand ca el sa ma auda (asta pentru ca avea castile in urechi) si sa nu il deranjez prea tare.
S.a intors brusc spre mine mirat parca de vocea mea, si.a dat ochelarii de soare jos, o casca si a inceput sa rada copios la fel ca si mine in momentul dezvaluirii identitatii lui. Era A, vechiul meu prieten de suflet, cel pe care nu il mai vazusem de mult timp si cel de care nu mai stiam decat ca, avansase la gradul de procuror si ca era foarte bine cotat.
''Da e ocupat!" spuse el printre hohote de ras.
M.am asezat langa el si bineinteles ca A, a inceput sa se joace cu motanelul meu, apoi am inceput o conversatie placuta. Am aflat ca era bine si ca mergea la iubita lui, ca avea o mica problema de sanatate dar care urma sa se rezolve si bineinteles ca imi simtise lipsa din cand in cand, mai ales atunci cand imi citea rubricile din cotidianul ce aparea la ora 8, o data cu cafeaua lui.
Drumul s.a sfarsit rapid iar eu m.am dat jos zambind. I.am facut cu mana in graba, dupa care mi.am imbratisat fratele care ma astepta in statie.
''Dragule, nu o sa iti vina sa crezi cu cine m.am intalnit ........''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu