Povestea noastra se derula bine ... neasteptat de bine. Sentimentele evoluau zi de zi, ne dovedeam reciproc ca ne iubim iar mie sincer nu imi venea sa cred.
De fiecare data cand ma imbratisa inca ma treceau zeci de fiori si zeci de ganduri. Da, inca imi era extreeem de frica sa nu il pierd si exact atunci primeam un mesaj cu ''Te iubesc! ". Reusea sa imi alunge toate gandurile si ma tragea inainte precum un barbat in toata firea care stia ce vrea de la viata; si imi lasa impresia intotdeauna ca asa este, ca stie ce vrea si stie clar ce are de facut cum si cand.
Povestea era pigmentata de vizite scurte in miez de noapte si de nopti pierdute sub cerul liber sau intre patru pereti ce ascundeau de acum secretele noastre.
Cand eram langa el lucrurile erau mai usoare si deveneau previzibile. Era incredibil cat de repede trecea timpul si cat de putine lucruri reuseam sa facem avand in vedere faptul ca ne placea sa facem pana si lucrurile cele mai marunte impreuna.
Amandoi iubeam cafeaua si mirosul ei si clar avea alt gust cand era servita la pranz pentru ca eram doi somnorosi iar diminetile deveneau mult mai lungi cand ne trezeam unul langa celalalt.....
Nu poti defini ceva ce iubesti sau pe cineva pe care il iubesti deaoarece aceea este iubirea adevarata, cea fara motive. " Te iubesc pentru ca te iubesc", aceasta este expresia folosita ...asa ca ... lucrurile raman invaluite intr.un abur de cafea clocotita si milioane de zambete provenite din batai de inima.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu