Ziua de Bacovia, sfârșita in dragostea lui Eminescu..

      Era o dimineata in care ma trezisem cu multă voie buna si ..... Si nimic, de la capăt te rog; de fapt era o dimineata ca cele din versurile lui Bacovia, trista, moarta, întunecată. De fapt, ma trezisem cu fata la perna si parul meu carliontat iubea aceste dimineți pt ca era singura mea parte intreaga. Camasa albă, colanți negrii, pulover negru, tenesi negrii si uzați...vestimentatia perfecta pt starea mea de spirit. Absenta ta din viata mea îsi făcea simțita prezenta in fiecare secunda, dar uite ca mi.ai ieșit in cale, raza mea de soare si m.ai privit si nu si știut decat sa ma iei de mana si sa spui " hai" . Am călătorit in liniște deplina aproximativ 2ore. Doar privirile noastre au vorbit pentru ca buzele erau prea obosite de explicatii inutile. Aici, in fata căsuței vechi, din chirpici, bătută de atâtea ploi si zapezi, mi.ai spus ca am ajuns si ca acea ușa nu se va deschide decat daca sunt pregătită sa imi asum riscul de a.mi petrece următoarele ore in compania ta. Te.am privit zâmbind si am știut ca ai aruncat acele cuvinte precum zarurile castigatoare; era o provocare pe care nu aveam cum si de ce sa o refuz. Am deschis ușa hotărâtă si am prășit in interiorul casei. Podeaua scartaia teribil, patutul mic cerea caldura, peretii îngălbeniti de vreme păreau ca imi urează un bun venit trist si ca te cearta pe tine ca nu le.ai mai spus de atâta timp povesti noi, iar soba impunătoare din celălalt colț al camerei , zâmbea prin ușa de fier incalzindu.mi deja obrajii rumeni. Mi.ai soptit in ureche sa ma fac comoda si ai dispărut . Am mai facut câțiva pași, am dat jos paturile de pe pat, le.am scos rând pe rând pe prispa , le.am scuturat si apoi le.am aranjat in stilul meu. Ai apărut de nu stiu unde cu un brat de lemne, le.ai aruncat in soba, peste câteva scandurele si ai aprins scânteia Magica. O caldura ușoară ne.a învăluit corpurile . M.am Așezat pe covorasul vechi, dar inca pufos din aproprierea sobei , mi.am scos agenda din Geanta si am început sa scriu.... Iubirea mea, ai facut poteca pe langa mine, tu cu gândurile tale asurzitoare. Dupa minute in Șir de pura agonie nu m.am mai putut abtine si ti.am sărit in brate. Brusc temperatura camerei crescuse cu câteva zeci de grade, iar hainele noastre deveniseră doar niște simplii fulgi ce se asterneau lent pe podea.                                                                                               Luna plină ne.a gasit îmbrățișati pe covorul unde, cu câteva ore in urma începusem o noua poveste in agenda mea care spunea asa :" A fost o data..."