De ce... de sute de ori?

De ce ne simtim singuri cand suntem inconjurati de sute de persoane si de ce cand una singura este langa noi simtim ca toata lumea ne priveste cu admiratie si ne asculta?
De ce varsam sute de lacrimi cand acea persoana pleaca?
De ce ni se rupe inima in sute de bucati?
De ce ea nu mai poate fi niciodata la fel ca la inceput?
De ce nimic nu mai e ca atunci cand eram copii?
De ce nimanui nu;i pasa de ceea ce simtim?
De ce ne incapatanam sa iubim si sa iesim sifonati dintr'o relatie?
De ce nu vrem sa ne fie bine?
De ce ignoram bunatatea(rara dar totusi existenta)a oamenilor?
De ce ne ascundem sentimentele?
De ce nu ne lasam imaginatia sa;si joace rolul?
De ce viata este o piesa de teatru atat de proasta?
De ce nu incercam sa imbunatatim macar personajele daca nu putem inbunatatii scenele?
De ce este luni atat de departe de duminica iar duminica atat de aproape de luni?
De ce avem sute de intrebari si nici macar un raspuns pentru marea majoritate dintre ele?
Cu toate aceste intrebari cateodata totul este perfect in jurul nostru si atunci apare indoiala si clar o alta serie de intrebari inevitabile.....
De ce este totul atat de perfect?
Cat va dura?
Cand se va sfarsi?
...........................................................