Acelasi cerc idiot in care intrii si iesi atat de greu.
O lacrima,un gand,o speranta,o bataie a inimii,apoi alta si alta si alta si alta....apoi de la capat doar ca de mai multe ori.
Doua lacrimi,acelasi gand,speranta la jumatate,batai ale inimii care se accentueaza pe masura ce lacrimile nu se mai opresc,pe masura ce gandul se transforma in speranta iar aceasta moare.
Bate la usa.Si ce daca?Chiar nu'mi pasa.Si bate si bate si bate si bate,bate atat de tare incat am impresia ca bataile in usa sunt la unison cu bataile inimii mele.Ma ridic intr'un final si ma uit pe vizor.Doar vecinul de la3 care ma roaga sa nu uit sa dau citirea la apa.Ii spun politicos ca asa am sa fac si ca acum trebuie sa plec ca imi suna telefonul din dormitor.De fapt nu suna,de fapt e doar o minciuna ca sa pot inchide usa si sa ma intorc in pat.
Strang in brate ursuletul roz..semn de slabiciune...il arunc pe jos si ma ridic brusc.Ma uit pe geam...astept ceva...nici eu nu stiu ce....incepe sa ninga...alt vis spulberat.Imi dau seama ce asteptam.De fapt in locul fulgilor densi vroiam sa vad o raza de soare........
Plec de la fereastra si merg in fata oglinzii.Nu imi place ce vad si stiu ca nu sunt eu...sau poate ca sunt o noua ''eu'',una careia ii pasa de cei din jurul ei mai mult decat i'a pasat vre'o data......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu