Ii placea sa traiasca rupta de realitate si uneori, singura legatura cu tot ceea ce se intampla era parfumul lui ce o trezea din orice vis. Avea senzatia ca joaca intr-o piesa de teatru, mult adoratul ei teatru. Dar unde se termina piesa si cand cadea cortina? Cand isi intra realitatea in drepturi?
       De cand il avea pe el, avea sufletul mai fragil, era dependenta si nu suporta ca cineva sa scoata un cuvant urat la adresa lui. Cateodata... ii incepeau ''desenele'', (asa cum ii placea lui sa ii spuna atunci cand ea se prostea) si devenea un copil rasfatat, insa el avea grija ca de fiecare data sa ''o puna la locul ei'' cu un singur sarut in care amandoi se pierdeau.
      Devenise singurul ce avea incredere in fortele ei indiferent de situatie iar ea, era capabila sa treaca peste orice si peste oricine pentru el. Ii spusese ca orice gand ar avea, oricat de intunecat ar fi si orice lucru ar face, oricat ar fi de rau, va ramane langa el.
                                            Si nu mintea....
                              A fi, sau a nu fi .....
                                                           Si ea era!
                                      Intotdeauna pregatita,
                                                                  intotdeauna acolo,
                                              Intotdeauna A Lui .....