Tontul

      S.a dus si ultimul an de liceu. S.a terminat asa cum a inceput - brusc. Ultimele zile alaturi de colegi si profesori au trecut atat de repede incat am parcurs totul precum finalul unui film bun ce a avut tot ceea ce si.a dorit fiecare : fericire, dragoste, drama, lacrimi, suferinta, schimbare, sex, amintiri, dans, muzica si bineinteles cateva bagaje impachetate si despachetate iar si iar si iar.
     Acum...aflandu.ne la jumatatea lui iunie si trecand cu brio de primul examen oral la llllllimba si lllliteratura romana, eu, continui sa invat la materia la care momentan  ma simt corigenta - istoria. Asa faceam si astazi, cand, la un moment dat mi.am dat seama ca unul din inelele de pe deget a disparut. Nu ca as avea prea multe, de fapt numaratoarea se opreste la banalul 2 din 2 motive : 1. nu imi place sa fiu incarcata de gablonturi; 2. cele 2 inele mi.au fost oferite de persoane extrem de importante pt mine si poarta ambele o incarcatura emotionala deosebita.
    Asa se face ca...cel de la mama mea a decis sa imi joace feste. Am aruncat caietul pe birou si am inceput sa caut : sub pat, in pat, sub sifonier, pe langa trandafirul imperial, printre parfumuri, pe langa cutia cu petale de trandafiri (toti uscati si pastrati cu grija, doar au facut parte din viata mea amoroasa), in lenjeria de pat, sub si pe langa iubi ( ursul primit de majorat), pe covor, pe sub covor si tot asa. Cand am vazut ca nu e de gasit am intrat in panica si am inceput sa folosesc cuvinte mai mult sau mai putin demne de o domnisoara. Ba chiar mi.am ''alintat'' inelul spunandu.i ''tontule'' si se pare ca ''alintul'' a functionat pt ca dragul de el a aparut de sub un colt de patura.
     Dupa ce m.am calmat, m.am intrebat cum as fi reactionat daca mi.as fi ratacit printre asternuturi cel de.al doilea inel.....am inghitit in sec si am preferat sa ma intorc la istoria mea.