Astazi, dupa ce a 2'a proba orala a trecut lasandu-ma pe mine plictisita si transpirata (nu, nu am facut nimic istovitor doar ca vara mi-a ascultat rugamintile si s-a intors in viata mea precum o furtuna de nisip) mi-am rezolvat micile treburi si mi-am incheiat socotelile cu orasul pt cateva zile in modul elegant si rapid pe care il ador, mi-am intalnit un prieten ( te pup apropo pt ca stiu ca esti cititor fidel si iti multumesc) si bineinteles ca trebuia sa ma scoata la un suc, (nu se poate abtine si mereu ma scoate din sarite si mereu ne certam si mereu il enervez si bla bla tot asa dar nu pot sta suparata pe el niciodata) dupa care ne.am urcat in autobuz si am pornit spre casa.
''Hai sa stam cu un scaun mai in spate...e geamul deschis''
...da da aceasta a fost ideea lui geniala pt ca astfel, nu am murit de cald pana acasa.
Stateam acolo, cumintica pe scaunul meu si ascultam susotele oamenilor care s-au transformat in zumzete, care au devenit zgomote asurzitoare. Sunteti curiosi despre ce vorbeau? Pai majoritatea calatorilor erau de sex feminin asa ca am auzi discutii despre soti, copii, griji, facturi, gradini, flori, rasaduri, leustean, timp, lipsa de timp, odihna si tot asa.
Si cum lucrurile sunt mai simple cand nu iti pasa de ce comenteaza ceilalti, am continuat dupa cateva discutii cu amicul meu sa ma holbez pe geamul imens la tot ce imi iesea in cale : case, copii, case, drumul, masini, oameni care pierdeau timpul pe la porti ....iar la un moment dat, pierduta in filmul meu, pot sa jur ca i-am auzit zambetul ....
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere